Au trecut atâtea nopţi,
De când te minţeai că poţi,
Cu numai două cuvinte,
Să uiţi ce-a fost înainte.
Au trecut atâtea zile,
De când îţi păstrai pe file,
Gânduri scrise cu durere,
Tânjind după mângâiere.
Au trecut prea multe seri,
De când îţi şopteai că speri,
De mâine să poţi lăsa,
Tot ce-a fost, în urma ta.
Au trecut şi dimineţi,
De când îţi doreai să ierţi,
Chipul pe care-l chemai,
Din vise când te trezeai.
Au trecut toate, pe rând,
Şi-acum te întrebi, plângând,
De ce te mai uiţi la ceas,
Când tu i-ai spus "Bun rămas!"?
