Şi nu-mi mai striga nimic.
Tu vrei numai mângâiere,
Poate-am să-ţi ofer un pic.
Te rog doar să încetezi
Când o mai simţi că suspină,
Şi să nu-mi mai reproşezi,
Fiindcă nu eu sunt de vină!
Când ea a decis să plece,
Pe tine te-a întrebat?
Căci mie mi-a zis că trece,
Însă nici nu i-a păsat.
Ar fi trebuit să spună,
Dar s-a prefăcut că plouă,
Cel puţin să fac-o glumă
Şi să nu ne rupă-n două.
S-a luat numai după minte
Şi ştia că e greşit,
Iar de la nişte cuvinte,
Vezi şi tu ce a ieşit!
Am încercat să-i explic
Că nu e bine ce face,
Dar n-a vrut să mă implic,
Şi-acum suspină şi tace.
Iar când e-n singurătate,
I-e teamă să ne privească.
Îşi doreşte-o jumătate
Fără să ne mai rănească.
Hai să-ţi spun un mic secret:
Am ascuns o mângâiere.
Unii cred că nu-i corect,
Să o dau oricui o cere!
Însă tot ţi-o dăruiesc,
Şi-o fac cu un singur gând,
Lacrimile să-ţi opresc,
Căci nu vreau şi eu să plâng.
