"De ce copiii ştiu să plângă?"
Nu e drept! Nu ei. Noi ar trebui să plângem în locul lor. Pentru că şi ei vor avea timp să facă la fel, la rândul lor. Privindu-l, am încercat pentru o clipă să-mi imaginez o altfel de lume... una în care copiii nu cunosc gustul sărat al lacrimilor. Dar apoi mi-am amintit...
Lacrimile prevestec ceva. Ele apar înainte de naştere, apoi ne însoţesc tot restul vieţii şi la final, după ce ne stingem, continuă să curgă pentru noi, dar prin ochii altora... Atunci am înţeles că nu copiii plâng! Cei ce varsă lacrimile sunt îngerii care îi veghează şi strigă după ajutor! Iar noi... trebuie să îi auzim, să îi ajutăm şi să le ştergem...
Nu lăsaţi îngerii să plângă!
Au timp să o facă mai târziu... când noi nu vom mai fi...
