Te rog, ai milă de mine, în vise când îmi apari,
Şi nu-mi dărui suspine, dimineaţa, când dispari.
Te rog, intră-n lumea mea, fără să-mi aduci durere,
Şi presară-n urma ta doar un dram de mângâiere.
Te rog, curmă-mi suferinţa, ştergând ultimele lacrimi,
Şi redă-mi iarăşi credinţa într-o viaţă fără patimi.
Te rog, învaţă-mă tu, cum pot să mă amăgesc,
Şi să-i spun iubirii "NU!" fără să te mai rănesc.
Te rog, arată-mi o cale, să pot fi a ta iubită,
Şi-umple colţurile goale din inima mea rănită.
Iar la final, să-mi oferi şi puterea de-a trăi,
Dar te rog, să nu îmi ceri, să devin ce nu pot fi!
