Un Suflet către O Inimă

Inimă, plângi în tăcere,
Şi nu-mi mai striga nimic.
Tu vrei numai mângâiere,
Poate-am să-ţi ofer un pic.

Te rog doar să încetezi
Când o mai simţi că suspină,
Şi să nu-mi mai reproşezi,
Fiindcă nu eu sunt de vină!

Când ea a decis să plece,
Pe tine te-a întrebat?
Căci mie mi-a zis că trece,
Însă nici nu i-a păsat.

Ar fi trebuit să spună,
Dar s-a prefăcut că plouă,
Cel puţin să fac-o glumă
Şi să nu ne rupă-n două.

S-a luat numai după minte
Şi ştia că e greşit,
Iar de la nişte cuvinte,
Vezi şi tu ce a ieşit!

Am încercat să-i explic
Că nu e bine ce face,
Dar n-a vrut să mă implic,
Şi-acum suspină şi tace.

Iar când e-n singurătate,
I-e teamă să ne privească.
Îşi doreşte-o jumătate
Fără să ne mai rănească.

Hai să-ţi spun un mic secret:
Am ascuns o mângâiere.
Unii cred că nu-i corect,
Să o dau oricui o cere!

Însă tot ţi-o dăruiesc,
Şi-o fac cu un singur gând,
Lacrimile să-ţi opresc,
Căci nu vreau şi eu să plâng.

Iluzia

Prinsă-n cascada de vise şi şoapte,
O pradă a iluziei că pot să te-ating,
Cu ochii în lacrimi, te caut în noapte,
Dar nu te găsesc, şi-ncep să te strig.

Prin bezna morbidă, aud al tău nume,
Întors de-un ecou, se stinge încet,
Şi pentru o clipă, el pare că spune
De-l mai chem o dată, nu am să regret.

Trag aer în piept, îl rostesc din nou,
Şi-ascult în tăcere, străpunsă de teamă,
Că iar am s-aud doar un biet ecou,
Fără să mi-l dea pe cel ce îl cheamă.

Dar din taina nopţii, chipul tău apare,
Şi cu ochii blânzi simt cum mă priveşti,
Iar la primul zâmbet, inima-mi tresare,
Este fericită... dar oare TU eşti?