Tatălui meu...

Mi-e dor de clipe lungi,
Copilăria ce-am avut
Când tu erai cosmosul meu,
Şi unic legămînt.


Să te aştept în prag să vii,
De la serviciu obosit
Să-mi povesteşti de scriitorii,
Ce azi i-ai întâlnit.

Privind la haina ta kaki,
În timp am îndrăgit-o!
Am spus mereu că într-o zi
Voi fi exact ca tine.

Mi-e dor de sfaturile tale,
Să te ascult cum îmi reciţi,
Să zdrăngăn noaptea la chitare,
Iar tu să mă asculţi...

La meciuri noi să ne uităm,
Şi filme totodată,
Răutăcioşi să comentăm
La sportul care-a fost odată.

Mi-e dor de tine tatăl meu
De ochii tăi ce-i blânzi,
Mi-e dor să fiu copilul tău
Şi să te-aud cum râzi.

Să te amuzi pe seama mea,
Când spun câte-o prostie
Şi să mă cerţi cu vocea grea
Dar plin de modestie.

Să îţi observ îngrijorarea
În ochii încruntaţi
Când fruntea mea de febră arde
Şi nu ştii ce să-mi faci.

Zâmbesc când îmi aduc aminte,
Cum hainele mi le coseai
Lipind a noastre nume sfinte
Şi cum apoi mi le călcai.

Mi-e dor să îmi explici aievea,
Cum o făceai odată
S-ascult doar glasul inimii,
Să nu mă las furată...

De lucruri mari fără valoare,
Şi fără profunzime
Să fiu doar eu, acel om mare,
Ce s-a născut din tine.

Aş vrea să-ţi spun atâtea lucruri
Dar nu găsesc cuvinte,
În visul meu sunt doar frânturi,
Ale copilului cuminte.

Păcate grele mă apasă,
Tristeţi ce-n suflet le-am ascuns
Aş vrea măcar pentru o clipă,
Să uit durerea ce-a apus.

M-ai învăţat cu bunătate
Că viaţa-i dură ca o rocă,
Încerc să caut doar dreptate
Acum în altă epocă.

Aş vrea tăticul meu cel drag
Să îmi rămâi alături,
Să te observ ades din prag
Amarul să-mi înlături.

Aş vrea ca toţi copii lumii
Să aibă-un tată ca al meu,
Să simtă că primesc iubire
Cum am simţit şi eu.

Mi-ai fost şi tată şi prieten,
Mi-ai îndrumat destinul
Cum aş putea părinte drag
Să-mi stăpânesc suspinul?

Rămâi cu mine tati meu,
Să nu pleci niciodată
Căci fără tine-n lumea asta,
Mă simt abandonată.

- de Elena Irina Spilca

De ce plâng femeile?

Un băieţel îşi întreabă mama:
"Mami, de ce plângi?"
Aceasta îi răspunde cu blândeţe:
"Pentru că am nevoie."
Băieţelul se uită în ochii ei înlăcrimaţi şi adaugă neputincios:
"Dar nu înţeleg..."
Mama îl îmbrăţisează cu tandreţe şi îi spune:
"Nici nu vei putea vreodată."

Mai târziu, băieţelul se duce la tatăl său şi îl întreabă:
"Tati, de ce plânge mami?"
Acesta se gândeşte un pic şi îi răspunde:
"Toate femeile plâng uneori fără motiv."

Când a crescut mai mare, fiul încă nedumerit de ce plângea mama sa, a decis să-l întrebe şi pe un preot bătrân, cu gândul că: "El cu siguranţă trebuie să ştie răspunsul."
"Părinte, de ce plâng femeile atât de uşor?"

Preotul îi răspunde:
"Fiule, când Dumnezeu a creat femeia, a făcut-o să fie specială.
A primit umeri puternici ca să ducă greutatea lumii.
A primit puterea interioară ca să îndure naşterea dar şi respingerile ce uneori vin de la proprii ei copii.
A primit tăria de caracter ca să meargă mai departe atunci când toată lumea renunţă şi să aibă grijă de familia ei în vremurile grele, fără să se plângă.
A primit sensibilitatea ca să îşi iubească copiii indiferent de împrejurare, chiar şi atunci când aceştia o rănesc.
A primit puterea de a îl accepta pe soţul ei, chiar şi atunci când acesta îi greşeşte.
A primit înţelepciunea ca să înţeleagă faptul că un soţ bun nu îşi răneşte niciodată soţia, dar uneori îi testează rezistenţa şi hotărârea de a rămâne împreună în momentele grele ale vieţii.
Iar ultimul lucru pe care Dumnezeu i l-a dăruit, a fost o lacrimă, ca să o poată folosi de fiecare dată când simte că nu mai poate. Nu e nevoie de un motiv sau de o explicaţie... lacrima este numai a ei.

Vezi tu, fiule, frumuseţea unei femei nu constă în hainele pe care le poartă, în frumuseţea chipului sau modul în care îşi îngrijeşte părul. Frumuseţea unei femei se află în ochii ei, pentru că aceştia reprezintă uşa de intrare către inima sa... adică... locul unde se află iubirea."

---

Sursa: Khilafat World | Traducerea şi adaptarea: Diana Dumitrescu