Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

miercuri, 5 martie 2014

De ce atunci cand...

De ce atunci cand tu nu esti
Nu pot minti ca nu-mi lipsesti
Si gandu-mi zboara permanent
...numai la tine?

De ce atunci cand tu apari
Mi-e frica doar sa nu dispari
Si imi doresc sa stai mereu
...numai cu mine?

De ce atunci cand te-ntalnesc
Nu am curaj sa te opresc
Si sa iti spun ceea ce simt
...pentru tine?

De ce atunci cand...

De ce atunci cand te privesc
Imi este teama sa gandesc
Ca as putea sa te pastrez
...pentru mine?

De ce atunci cand te visez
Nu vreau sa constientizez
Ca la final ma voi trezi
...fara tine?

De ce atunci cand esti cu ea
As vrea sa te pot blestema
Nefericit sa fii mereu
...fara mine?

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Decât să spui...

Decât să spui...

Decât să spui... că nu-ţi mai pasă,
Mai bine pleci, şi-n urmă lasă
Numai speranţa, că-ntr-o zi,
În trecut, de vom privi,
Vom avea ca amintire,
Nu doar o falsă iubire.

Decât să spui... că nu mai simţi,
Mai bine prefă-te, şi minţi,
Fără să declari ritos
Că totul a fost oţios,
Şi n-au existat momente
Cu lacrimi şi sentimente.

Decât să spui... că nu mai vrei,
Mai bine fugi, şi-n ochii mei,
Permite-mi să pot păstra
Chipul, ce îl veneram cândva,
Să nu-l creez iar din suspine,
Când îl aştept şi nu revine.

Decât să spui... că-ţi pare rău,
Mai bine taci, şi-n gândul tău,
Încearcă din nou să mă ierţi,
La final, să nu regreţi
C-ai ales să faci risipă
De vorbe rostite-n pripă.

De ce-ncerci să fii... ceea ce nu eşti?

De ce ?

De ce n-ai curajul să spui ce gândeşti?
De ce-alegi să taci în loc să-mi vorbeşti?
De ce vrei să fugi dar nu îndrăzneşti?
De ce mai insişti timpul să-l opreşti?

De ce-n întrebări te mai rătăceşti?
De ce le eviţi şi nu le rosteşţi?
De ce îţi e frică să-mi mărturiseşti?
De ce te ascunzi şi nu mă priveşti?

De ce de răspunsuri încă te fereşti?
De ce îţi e teamă c-ai să le găseşţi?
De ce-mi dai speranţe şi mă amăgeşti?
De ce nu-mi arăţi că nu mă doreşti?

Şi de ce-ţi mai pasă dacă mă răneşti,
Când ştii foarte bine că nu mă iubeşti?

miercuri, 11 septembrie 2013

Mi-ai spus că am timp...

"Avem timp pentru toate"... era vorba ta,
Dar ai fugit departe şi nu te pot certa,
Că n-ai mai avut timp, în versurile tale,
S-oferi şi tandreţe, pe lâng-atâta jale!

Mi-ai spus că am timp... c-aş putea dormi,
Să las totu-n urmă, când mă voi trezi,
Şi din faţa sorţii s-alerg ca nătânga,
Să fug de durere, în dreapta şi-n stânga.
Să pot repeta, în viaţa reală,
Chiar dacă regret, aceeaşi greşeală,
Pe alţii să-i judec, căutând dreptate,
Şi să mă absolv de-ale mele fapte.

Mi-ai spus că am timp... să citesc ceva,
Ba chiar şi să scriu, căci pot corecta,
Să îmi fac proiecte din ceva concret,
Şi să le ignor, când nu le respect.
Să îmi fac iluzii, ca-n cenuşa lor,
Mai târziu să caut imagini ce dor,
Cu ambiţii-n faţă, să merg mai departe,
Să mă lupt cu boli, trecând peste moarte.

Mi-ai spus că am timp... cu un gest meschin,
Să-nvinovăţesc chiar şi-al meu destin,
S-arunc cu priviri la nori şi fragmente,
Rupte din reclame, sau chiar accidente.
Să amân răspunsuri, s-alung întrebări,
Şi să-mi amintesc, printre cugetări,
Că mă pot juca c-un vis ce-l creez,
Iar când îl distrug, să-l reinventez.

Mi-ai spus că am timp... cerându-mi să cred,
Că îmi pot permite prieteni să pierd,
Ba chiar şi să uit, minţind că-s futile,
Toate acele lecţii, ce păreau utile.
Dar de ce atunci când mi se oferă,
Daruri de la oameni, care apoi speră,
Că voi înţelege însemnătatea lor,
Eu spun că n-am timp... nici măcar să mor?

Mi-ai spus că am timp...

Avem timp

de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
Să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
Să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
Avem timp să citim şi să scriem,
Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
Avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
Avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
Să învinovăţim destinul şi amănuntele,
Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
Avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
Avem timp să sfărmăm un vis şi să-l reinventăm,
Avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
Avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
Avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta - murim.

marți, 10 septembrie 2013

Aud

Aud

Aud lacrimi care curg pentru ce a fost cândva,
Aud glasul lui cum spune "Iartă-mă, iubita mea!",
Aud rânduri fără sens, aşternute pe hârtii,
Şi-a ei inimă cum strigă "Fără el nu pot trăi!".

Aud clipe revenite din trecutul mult prea rece,
Aud gândul cum îl minte că-n final totul va trece,
Aud şoapte ce distrug tăcerea dintre-amândoi,
Şi-al ei suflet cum imploră "Te rog, vin-o înapoi!".

Aud poze rupte-n două cum împart acelaşi drum,
Aud lumea ei cea nouă, ce s-a prefăcut în scrum,
Aud bibelouri sparte cum scrâşnesc sub paşii lui,
Şi un plânset de copil, ce se simte-al nimănui.

Aud vorba lui pripită cum răsună-ntre pereţi,
Aud vise năruite cum o-ntreabă "De ce-l ierţi?",
Aud tăcerea subită cum se lasă-n miez de noapte,
Şi-o iubire ce se zbate, prinsă în captivitate.

duminică, 8 septembrie 2013

Te rog

Te rog

Te rog, ai milă de mine, în vise când îmi apari,
Şi nu-mi dărui suspine, dimineaţa, când dispari.
Te rog, intră-n lumea mea, fără să-mi aduci durere,
Şi presară-n urma ta doar un dram de mângâiere.

Te rog, curmă-mi suferinţa, ştergând ultimele lacrimi,
Şi redă-mi iarăşi credinţa într-o viaţă fără patimi.
Te rog, învaţă-mă tu, cum pot să mă amăgesc,
Şi să-i spun iubirii "NU!" fără să te mai rănesc.

Te rog, arată-mi o cale, să pot fi a ta iubită,
Şi-umple colţurile goale din inima mea rănită.
Iar la final, să-mi oferi şi puterea de-a trăi,
Dar te rog, să nu îmi ceri, să devin ce nu pot fi!

Bun rămas

Bun rămas

Au trecut atâtea nopţi,
De când te minţeai că poţi,
Cu numai două cuvinte,
Să uiţi ce-a fost înainte.

Au trecut atâtea zile,
De când îţi păstrai pe file,
Gânduri scrise cu durere,
Tânjind după mângâiere.

Au trecut prea multe seri,
De când îţi şopteai că speri,
De mâine să poţi lăsa,
Tot ce-a fost, în urma ta.

Au trecut şi dimineţi,
De când îţi doreai să ierţi,
Chipul pe care-l chemai,
Din vise când te trezeai.

Au trecut toate, pe rând,
Şi-acum te întrebi, plângând,
De ce te mai uiţi la ceas,
Când tu i-ai spus "Bun rămas!"?

joi, 29 august 2013

Un Suflet către O Inimă

Inimă, plângi în tăcere,
Şi nu-mi mai striga nimic.
Tu vrei numai mângâiere,
Poate-am să-ţi ofer un pic.

Te rog doar să încetezi
Când o mai simţi că suspină,
Şi să nu-mi mai reproşezi,
Fiindcă nu eu sunt de vină!

Când ea a decis să plece,
Pe tine te-a întrebat?
Căci mie mi-a zis că trece,
Însă nici nu i-a păsat.

Ar fi trebuit să spună,
Dar s-a prefăcut că plouă,
Cel puţin să fac-o glumă
Şi să nu ne rupă-n două.

S-a luat numai după minte
Şi ştia că e greşit,
Iar de la nişte cuvinte,
Vezi şi tu ce a ieşit!

Un Suflet către O Inimă

Am încercat să-i explic
Că nu e bine ce face,
Dar n-a vrut să mă implic,
Şi-acum suspină şi tace.

Iar când e-n singurătate,
I-e teamă să ne privească.
Îşi doreşte-o jumătate
Fără să ne mai rănească.

Hai să-ţi spun un mic secret:
Am ascuns o mângâiere.
Unii cred că nu-i corect,
Să o dau oricui o cere!

Însă tot ţi-o dăruiesc,
Şi-o fac cu un singur gând,
Lacrimile să-ţi opresc,
Căci nu vreau şi eu să plâng.

Iluzia

Prinsă-n cascada de vise şi şoapte,
O pradă a iluziei că pot să te-ating,
Cu ochii în lacrimi, te caut în noapte,
Dar nu te găsesc, şi-ncep să te strig.

Prin bezna morbidă, aud al tău nume,
Întors de-un ecou, se stinge încet,
Şi pentru o clipă, el pare că spune
De-l mai chem o dată, nu am să regret.

Iluzia

Trag aer în piept, îl rostesc din nou,
Şi-ascult în tăcere, străpunsă de teamă,
Că iar am s-aud doar un biet ecou,
Fără să mi-l dea pe cel ce îl cheamă.

Dar din taina nopţii, chipul tău apare,
Şi cu ochii blânzi simt cum mă priveşti,
Iar la primul zâmbet, inima-mi tresare,
Este fericită... dar oare TU eşti?

marți, 27 august 2013

Clepsidra

Îţi dăruiesc ploaia, să-mi poţi îneca lacrimile,
Îţi dăruiesc vântul, să-mi poţi alunga regretele,
Îţi dăruiesc tunetul, să-mi poţi rupe tăcerea,
Îţi dăruiesc curcubeul, să-mi poţi colora visul,

Clepsidra
Îţi dăruiesc noaptea, să-mi poţi împlini dorinţele,
Îţi dăruiesc stelele, să-mi poţi reda speranţele,
Îţi dăruiesc luna, să-mi poţi lumina inima,
Îţi dăruiesc soarele, să-mi poţi încălzi sufletul,

Şi-ţi cer doar o clepsidră, să pot avea şi timpul,
Să le accept pe toate.

De ce?

De ce nu pot păstra tăcerea,
când am ales chiar eu să plec?
De ce-ţi vreau iarăşi mângâierea,
când eu spuneam că toate trec?

De ce?

De ce te caut iar în vise,
când le priveam ca pe-un păcat?
De ce m-aplec la gânduri scrise,
când nici măcar nu mi-a păsat?

De ce mă uit azi înapoi,
când repetam că "N-am nevoie!"?
De ce-am distrus cuvântul "noi",
când tu mi-ai zis că nu am voie?

De ce?

duminică, 25 august 2013

Încerc... fără tine

Încerc... fără tine

Încerc să exist, să uit, să pot,
Încerc să respir, să visez, să vreau,
Încerc să iert, să tac, să sper,
Încerc să învăţ, să ascult, să gândesc,
Încerc să cred, să zâmbesc, să iubesc,
Încerc să plâng.
Încerc... fără tine.

sâmbătă, 24 august 2013

Tu... în loc de un punct

Ieri am pus un punct, însă... TU ai continuat...

"Iubita mea cu ochii-n lacrimi,
De ce nu vii, de ce nu vii,
Să mă mai strângi la pieptul tău,
Să uit de tot, că totu-i rău,
Şi tot să ne iubim mereu,
La nesfârşit!

Tu... în loc de un punct

Şi buza ta dulce s-o sorb,
Să-i simt dulceaţa ei şi-n somn,
Când tu nu eşti aproape aici,
Să-mi dăruieşti cuvinte dulci,
Si sărutari,
Mereu, mereu!

Oh, ce n-aş da să fim mereu,
Aşa cum suntem tu şi eu,
Dar ştiu că este foarte greu,
Să fim aşa... doar tu şi eu,
Mereu, mereu,
Îndrăgostiţi!!!

A."

 şi doare...

joi, 22 august 2013

Habar n-ai tu

Habar n-ai tu cât mi-e de greu
Să-nchid ochii şi să tac,
Pentru o zi, să nu fiu eu,
Să pot s-aleg, să mă prefac.

Habar n-ai tu ce simt acum
Pierdută-n gânduri efemere,
Dar nu mă mai întorc din drum,
Azi nu-ţi arăt a mea durere.

Habar n-ai tu la ce visez
Atunci când nu eşti lângă mine,
În mintea mea când te creez
Numai din lacrimi şi suspine.

Habar n-ai tu

Habar n-ai tu în câte gânduri
Din urmă-ncerc să te ajung,
Dar rătăcită printre rânduri,
Mă răzgândesc şi te alung.

Habar n-ai tu cât mi-e de bine
Când evadez în lumea mea,
Pentru o zi, să uit de tine,
Şi să îmi spun: "Nu sunt a ta!"