Cateva ore si voi privi in urma 4 cifre pe care intreaga viata voi incerca sa le uit. Cu tot... si toate... ce au fost...
Toti in jurul meu fac urari, mai mult sau mai putin originale. Pentru unii, noaptea aceasta nu reprezinta nimic. Pentru altii... e prilej de destrabalare. Mai sunt cativa, putini, care chiar traiesc cu iluzia ca... o noapte poate schimba vieti. Se fac analize, se infiripa ganduri noi, se nasc dorinte... pe care apoi le pierdem, una cate una, ca-n fiecare an.
M-am intrebat inevitabil... eu ce-mi doresc? Am luat un creion... o coala alba... si... am inceput cu:
Eu imi doresc...
Dar, stai! Imi ajunge o coala? Sa incep cu sanatate? Cu fericire? Sau poate... bani? Hmmm... nu. Chiar... ce-mi doresc eu? Inchid ochii... il vad pe el... apoi pe David... apoi... tacere. De ce? Pentru ca doare. Totul. Fiecare clipa traita in anul acesta. Doare. Si anul trecut mi-am dorit... unele s-au implinit. Dar nu m-a avertizat nimeni ca mi se vor lua in schimb lucruri pe care le aveam... Nu e drept. Deschid ochii si las lacrima sa cada peste cele trei cuvinte asternute pe foaie. Nu e drept! Mi-e teama... Mi-e teama sa imi doresc ceva. Daca trebuie iar sa dau altceva la schimb? Imi aprind o tigara si invaluita in fumul acesteia, incerc sa privesc cerul prin aceeasi fereastra prin care, cu cateva luni in urma, admiram o frunza ofilita ce se incapatana sa cada. As vrea sa scriu atatea lucruri... si totusi... simt ca e in zadar. Ma retrag. Ma uit cu tristete la coala alba de hartie... apoi... indraznesc si adaug:
SA UIT!
Inainte de a disparea din nou in lumea mea, gasesc puterea de a citi ce am scris si... pentru o clipa... cred ca voi reusi! Focul din fata mea o cere... o ofer... privesc cum se transforma in scrum... cu tot ceea ce am simtit cand am scris. Inca mai soptesc, printre lacrimi, cu un pahar de vin rosu in mana...
Eu imi doresc... SA UIT!
Cum spunea cineva...
ADIO, 2013!
NU-MI VEI LIPSI!
