Un băieţel îşi întreabă mama:
"Mami, de ce plângi?"
Aceasta îi răspunde cu blândeţe:
"Pentru că am nevoie."
Băieţelul se uită în ochii ei înlăcrimaţi şi adaugă neputincios:
"Dar nu înţeleg..."
Mama îl îmbrăţisează cu tandreţe şi îi spune:
"Nici nu vei putea vreodată."
Mai târziu, băieţelul se duce la tatăl său şi îl întreabă:
"Tati, de ce plânge mami?"
Acesta se gândeşte un pic şi îi răspunde:
"Toate femeile plâng uneori fără motiv."
"Mami, de ce plângi?"
Aceasta îi răspunde cu blândeţe:
"Pentru că am nevoie."
Băieţelul se uită în ochii ei înlăcrimaţi şi adaugă neputincios:
"Dar nu înţeleg..."
Mama îl îmbrăţisează cu tandreţe şi îi spune:
"Nici nu vei putea vreodată."
Mai târziu, băieţelul se duce la tatăl său şi îl întreabă:
"Tati, de ce plânge mami?"
Acesta se gândeşte un pic şi îi răspunde:
"Toate femeile plâng uneori fără motiv."
Când a crescut mai mare, fiul încă nedumerit de ce plângea mama sa, a decis să-l întrebe şi pe un preot bătrân, cu gândul că: "El cu siguranţă trebuie să ştie răspunsul."
"Părinte, de ce plâng femeile atât de uşor?"
Preotul îi răspunde:
"Fiule, când Dumnezeu a creat femeia, a făcut-o să fie specială.
A primit umeri puternici ca să ducă greutatea lumii.
A primit puterea interioară ca să îndure naşterea dar şi respingerile ce uneori vin de la proprii ei copii.
A primit tăria de caracter ca să meargă mai departe atunci când toată lumea renunţă şi să aibă grijă de familia ei în vremurile grele, fără să se plângă.
A primit sensibilitatea ca să îşi iubească copiii indiferent de împrejurare, chiar şi atunci când aceştia o rănesc.
A primit puterea de a îl accepta pe soţul ei, chiar şi atunci când acesta îi greşeşte.
A primit înţelepciunea ca să înţeleagă faptul că un soţ bun nu îşi răneşte niciodată soţia, dar uneori îi testează rezistenţa şi hotărârea de a rămâne împreună în momentele grele ale vieţii.
Iar ultimul lucru pe care Dumnezeu i l-a dăruit, a fost o lacrimă, ca să o poată folosi de fiecare dată când simte că nu mai poate. Nu e nevoie de un motiv sau de o explicaţie... lacrima este numai a ei.
Vezi tu, fiule, frumuseţea unei femei nu constă în hainele pe care le poartă, în frumuseţea chipului sau modul în care îşi îngrijeşte părul. Frumuseţea unei femei se află în ochii ei, pentru că aceştia reprezintă uşa de intrare către inima sa... adică... locul unde se află iubirea."
"Părinte, de ce plâng femeile atât de uşor?"
Preotul îi răspunde:
"Fiule, când Dumnezeu a creat femeia, a făcut-o să fie specială.
A primit umeri puternici ca să ducă greutatea lumii.
A primit puterea interioară ca să îndure naşterea dar şi respingerile ce uneori vin de la proprii ei copii.
A primit tăria de caracter ca să meargă mai departe atunci când toată lumea renunţă şi să aibă grijă de familia ei în vremurile grele, fără să se plângă.
A primit sensibilitatea ca să îşi iubească copiii indiferent de împrejurare, chiar şi atunci când aceştia o rănesc.
A primit puterea de a îl accepta pe soţul ei, chiar şi atunci când acesta îi greşeşte.
A primit înţelepciunea ca să înţeleagă faptul că un soţ bun nu îşi răneşte niciodată soţia, dar uneori îi testează rezistenţa şi hotărârea de a rămâne împreună în momentele grele ale vieţii.
Iar ultimul lucru pe care Dumnezeu i l-a dăruit, a fost o lacrimă, ca să o poată folosi de fiecare dată când simte că nu mai poate. Nu e nevoie de un motiv sau de o explicaţie... lacrima este numai a ei.
Vezi tu, fiule, frumuseţea unei femei nu constă în hainele pe care le poartă, în frumuseţea chipului sau modul în care îşi îngrijeşte părul. Frumuseţea unei femei se află în ochii ei, pentru că aceştia reprezintă uşa de intrare către inima sa... adică... locul unde se află iubirea."
Sursa: Khilafat World | Traducerea şi adaptarea: Diana Dumitrescu
