Se afișează postările cu eticheta azi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta azi. Afișați toate postările

vineri, 23 august 2013

Azi, pentru prima dată...

... am simţit cu adevărat cum ar fi... dacă TU n-ai mai exista! Pentru o clipă, chiar am crezut asta. Şi m-am speriat. N-am făcut nimic... doar am privit cuvintele tale...
"Voi fi aici."
şi m-am temut că sunt... ultimele...

... am înţeles că n-aş suporta să te pierd. Am realizat că... până acum... m-am jucat, ştiind că, indiferent de ceea ce se întâmplă, TU eşti acolo... şi chiar dacă te alung, te pot rechema de fiecare dată când am nevoie de tine. M-am simţit în siguranţă, m-am răsfăţat... şi nu m-am gândit niciodată că... totuşi...

... timpul a stat in loc pentru mine şi cuvintele mi s-au părut fără sens. Sângele mi-a îngheţat în vene, aerul a devenit venin, iar sufletul meu... s-a golit. Brusc. Cu buzele amorţite, m-am regăsit pentru o secundă, într-un univers de gânduri ascunse, de fraze nerostite şi lacrimi secate... M-am simţit singură, speriată şi tristă. Poate că TU... nu înţelegi, dar...

Azi, pentru prima dată...

... am plâns... altfel. Nu cu lacrimi tangibile. Am plâns... cu regrete... fără gust. M-am temut că n-am apucat să-ţi spun... nimic... Nici nu ştiu dacă îmi doream mai tare să mă fi iertat sau să mă fi iubit. Am vrut să mă cert cu mine, însă şi mai tare am vrut să mă cert cu destinul. Am vrut să mor, să te strig... dar...

... n-am mai avut puterea să mă prefac. Pentru o clipă... am fost EU. M-am privit... din altă perspectivă. M-am privit prin ochii tăi... şi am simţit căldura, neputinţa, dorinţa, speranţa... te-am simţit pe tine. Am înţeles că mă ierţi... şi că mă aştepţi acolo. Am vrut o a doua şansă. Am refuzat să cred... şi...

... am învăţat că pot să lupt, să mă revolt şi să spun "Nu!". Mi-am învins frica. Mi-am înfrânt orgoliul. Şi toate astea din disperare... Doar pentru că, mâine... s-ar putea să o fac degeaba. Mâine... s-ar putea pur şi simplu să fie prea târziu... însă...

Ai răspuns... şi am redevenit acea EU. Totul a fost doar... nimic. M-am trezit la viaţă. M-am bucurat. De fapt... pentru o clipă, am fost fericită. M-am simţit din nou în siguranţă ştiind că eşti acolo, aşa cum ai promis. Şi mă pot juca iar... te pot răni... te pot iubi... te pot alunga şi rechema... la fel ca până acum. Dar a rămas ceva... un sentiment de teamă la gândul că... poate într-o zi, totul va fi adevărat şi voi rămâne cu... Doamne... doare prea tare... şi de aceea...

Azi, pentru prima dată... ştiu că n-am să regret dacă am să recunosc că: TE IUBESC!

...în felul meu...

(pentru EL)

joi, 22 august 2013

Şi azi...

Şi azi plâng, însă tu nu ştii... Şi azi mă gândesc la tine, dar tu nu ai habar de asta. Şi azi aş vrea să te uit, însă tot ce fac îmi aminteşte de tine. Fiecare oră... fiecare gând... Aleg să tac, să nu te caut... aleg să plâng. Şi azi... la fel ca ieri, poate la fel ca mâine.

Şi azi...

Mă simt tristă... mă simt singură... am nevoie de tine, dar nu... Nu mai vreau să-mi tulburi liniştea. Nu azi! Nu te voi mai lăsa. Vreau să stai acolo şi să taci. Să nu spui nimic. M-am săturat să mă simt vinovată. Nu azi! Mi-e bine aşa... Te am aici, lângă mine. Şi e de ajuns. Nu mai vreau cuvinte. Le-am primit ieri. Am crezut altceva... dar... am înţeles.

Vreau să mă eliberez de tine... vreau să nu te mai rănesc... vreau să nu mai am nevoie de prezenţa ta... vreau să te şterg din viaţa mea... Vreau... dar nu e de ajuns! Trebuie să mă laşi ca să pot face asta. Trebuie să mă ierţi, trebuie să mă iubeşti până la capăt, trebuie să mă ajuţi... trebuie să-mi redai libertatea...

Şi azi... prefer să plâng... să mă ascund... să fug de tine... Nu-mi cere nimic. Nu-mi scrie nimic. Nu-mi trimite sărutări şi vorbe duioase... Nu le mai vreau... Nu azi! Pentru că azi... nu mai sunt a ta. Poate nici ieri n-am fost... Poate nici mâine... nu voi fi. Poate... niciodată!

Şi azi plâng...